Pinyin, romaji, AFI — ce îți spune rândul de sub cuvânt

Uită-te sub un cuvânt japonez în Mullawo și s-ar putea să vezi trei lucruri pe același rând: みず mizu [mˈizɯᵝ]. Sub un cuvânt chinezesc, două: 橙色 chéngsè și o transcriere între paranteze drepte. Par aceeași informație scrisă în trei feluri. Nu sunt — iar dacă știi care ce e, îți scutești multă confuzie în primele luni.

Trei întrebări, trei răspunsuri

AFI — cum sună? Partea dintre paranteze drepte e Alfabetul Fonetic Internațional: un simbol pentru fiecare sunet, aceleași simboluri pentru toate limbile. Dintre cele trei, e singurul care încearcă să descrie sunetul însuși, nu un fel de a-l scrie. Fiecare limbă din Mullawo care are transcriere are una în AFI.

Romanizarea — cum se tastează și cum se predă? Pentru chineză, japoneză și coreeană, Mullawo arată și scrierea standard cu litere latine pe care o folosește limba însăși:

• Chineză — pinyin, cu semnele tonurilor: 橙色 chéngsè (portocaliu).
• Japoneză — romaji: オレンジ色 orenji-iro.
• Coreeană — Romanizarea Revizuită, sistemul oficial din Coreea de Sud: 주황색 juhwangsaek.

Asta tastezi pe tastatura telefonului, asta folosesc manualele și asta vezi pe indicatoare și hărți. E un sistem de scriere, nu o descriere a sunetului: zh din pinyin și eo din coreeană nu înseamnă ce ar crede un cititor român.

Citirea — cum arată cuvântul în scrierea fonetică a limbii lui? Doar la japoneză. Un cuvânt scris în kanji își arată alături citirea în kana: 水 → みず, オレンジ色 → オレンジいろ. E citirea pe care un japonez o aude în minte — și, spre deosebire de romaji, e japoneză.

De ce stau separat

Înainte, toate stăteau într-un singur câmp, iar un card putea arăta oricare dintre ele în același loc. Pentru cineva care învață, asta e o problemă: mizu e cum sună sau cum se scrie? [mˈizɯᵝ] e alt cuvânt?

Așa că acum fiecare are locul lui pe rând, mereu în aceeași ordine — citire, romanizare, AFI —, iar rândul rămâne unul singur, ca să nu sară cuvântul de pe card când cardul se întoarce.

Pe care să-l citești

Chineza: pinyin, iar tonurile se iau în serios. Semnele tonurilor nu sunt decor. mā, má, mǎ, mà sunt patru silabe diferite, iar un cuvânt cu tonul greșit devine alt cuvânt sau niciun cuvânt. Citește pinyinul cu semnele lui, spune cuvântul odată cu difuzorul și tratează tonul ca parte a scrierii. AFI e acolo pentru când un sunet te încurcă — diferența dintre zh, j și z, de pildă —, dar pinyinul e ce vei folosi zi de zi.

Japoneza: folosește kana și renunță la romaji cât poți de repede. Romaji e cea mai rapidă intrare în prima săptămână și cel mai lent drum prin primul an. Hiragana și katakana au împreună vreo sută de semne, și în ele e scrisă de fapt limba. Odată ce le citești, rândul de citire de deasupra kanjiului îți ajunge, iar romaji devine zgomot.

Coreeana: renunță la romanizare de îndată ce poți citi hangul. Asta ia o săptămână, nu un an — vezi cum funcționează hangul. După aceea, Romanizarea Revizuită doar îți stă în cale: hangul scrie coreeana mai exact decât o pot face literele latine.

Orice altă limbă: AFI când ai dubii, difuzorul mereu. La spaniolă sau georgiană, scrierea îți spune deja aproape tot sunetul. La engleză, franceză sau portugheză nu, iar AFI e singurul ghid cinstit pentru ce înseamnă literele în cuvântul acela anume. Dar nicio transcriere nu ține locul auzului — atinge difuzorul, și atinge-l de două ori ca să auzi cuvântul rar.

Cum îl oprești

Tot rândul ține de un singur comutator din Setări: Afișați transcrierea. Dezactivează-l când scrierea singură îți ajunge — după prima săptămână de hangul, când kana îți vine automat sau când observi că citești literele latine în loc de cuvânt. Îl poți reactiva oricând pentru o limbă pe care abia o începi.

Chineza e excepția. Caracterele nu-și scriu sunetul, așa că nu vine niciun moment în care scrierea singură să-ți spună cum se rostește un cuvânt nou — ține rândul activat cât timp întâlnești cuvinte noi.

Ce faci cu toate astea

1. În primele săptămâni, citește rândul. E un pod, iar podurile sunt făcute ca să le treci.
2. Învață scrierea pe care limba o folosește cu adevărat — kana, hangul — și nu te mai sprijini pe romanizare de îndată ce poți.
3. La chineză, nu renunța niciodată la semnele tonurilor. Sunt singura parte a pinyinului fără de care nu te descurci.