Învață alfabetul coreean într-o seară — cum funcționează hangul

Coreeana are faima unei limbi grele, iar la gramatică și vocabular faima e meritată. Scrisul e excepția. Hangul a fost proiectat — de o comisie din vremea regelui Sejong, în secolul al XV-lea, cu bună știință, ca oamenii de rând să poată învăța să citească — și asta se vede. Majoritatea celor care îl învață citesc încet după o seară și fără efort după o săptămână.

Șmecheria e să nu mai vezi căsuțe și să începi să vezi ce e înăuntrul lor.

Literele sunt un sistem, nu o listă

Există 24 de litere de bază: 14 consoane și 10 vocale. Pe lângă ele, coreeana mai are 5 consoane tensionate (litere dublate) și 11 vocale compuse, făcute din cele de bază. Acesta e setul complet de 40 prin care te poartă ecranul Alfabet din Mullawo, fiecare semn cu numele, sunetul și un cuvânt-exemplu.

Patruzeci pare mult. E mai puțin decât pare, pentru că cea mai mare parte a setului se trage din câteva forme.

Consoanele desenează gura. Consoanele de bază sunt imagini ale locului în care se formează sunetul:

• ㄱ g/k — partea din spate a limbii ridicată spre cerul gurii
• ㄴ n — vârful limbii lipit de proeminența din spatele dinților
• ㅁ m — buzele închise
• ㅅ s — un dinte
• ㅇ — gâtul; mut la începutul silabei, ng la final

O liniuță adaugă o suflare. Adaugă o linie unei consoane și obții perechea ei aspirată: ㄱ → ㅋ (k), ㄷ → ㅌ (t), ㅂ → ㅍ (p), ㅈ → ㅊ (ch). Dublează litera și obții varianta tensionată: ㄲ, ㄸ, ㅃ, ㅆ, ㅉ — rostite fără aer și cu gâtul încordat.

Vocalele sunt linii și codițe. Fiecare vocală e o linie lungă — verticală ㅣ sau orizontală ㅡ — cu liniuțe scurte prinse de ea. O liniuță dă o vocală simplă, două adaugă un y: ㅏ a, ㅑ ya; ㅗ o, ㅛ yo; ㅜ u, ㅠ yu. Vocalele compuse sunt două dintre acestea scrise împreună: ㅗ + ㅏ = ㅘ wa, ㅜ + ㅓ = ㅝ wo.

Odată ce vezi tiparul, nu mai memorezi patruzeci de forme. Memorezi vreo duzină, plus regulile din care ies celelalte.

Literele se stivuiesc în silabe

A doua idee e căsuța. Coreeana nu scrie literele în șir; le adună în câte un bloc pentru fiecare silabă:

• consoană + vocală: 가 ga, 나 na, 고 go
• consoană + vocală + consoană finală: 강 gang, 물 mul (apă), 길 gil (drum)

Vocala decide așezarea. O vocală verticală (ㅏ, ㅣ) stă la dreapta consoanei; una orizontală (ㅗ, ㅜ, ㅡ), dedesubt. Consoana finală — batchim — stă mereu jos.

Și pentru că orice silabă trebuie să înceapă cu o consoană, una care începe cu vocală folosește ㅇ-ul mut pe post de țiitor de loc: 아이 ai (copil) înseamnă ㅇ + ㅏ, ㅇ + ㅣ.

O ordine care funcționează

Prima oră: cele zece vocale. Sunt partea cea mai regulată a sistemului și îți trebuie în fiecare bloc. Învață-le în perechi — simplă și cu y — și scrie-o pe fiecare de câteva ori.

A doua oră: cele paisprezece consoane, grupate după formă: întâi cele cinci „imagini ale gurii” de mai sus, apoi rudele lor cu liniuță și cele dublate. Rostește-le pe fiecare cu un a după — ga, na, da, ra, ma —, exact cum le recită și copiii coreeni.

Apoi: citește blocuri. Nu cuvinte, blocuri. Firme, meniuri, nume de trupe K-pop, orice. Citește încet, literă cu literă, și spune rezultatul. În ecranul Alfabet, atinge o literă ca să vezi un cuvânt-exemplu în limba ta — 길 drum, 끝 sfârșit, 아이 copil — și, dacă telefonul are o voce coreeană, ca să-l auzi.

Lasă vocalele compuse și schimbările de sunet pentru a doua săptămână. În pronunția coreeană, literele se schimbă la granița dintre silabe după reguli fixe — 국물 se pronunță gungmul, nu gukmul. Nu-ți trebuie regulile astea ca să începi să citești; îți trebuie ca să citești bine, și capătă mult mai mult sens după ce literele îți vin automat.

Apoi pune romanizarea deoparte

Fiecare cuvânt coreean din Mullawo are o romanizare în sistemul oficial, Romanizarea Revizuită — 주황색 juhwangsaek (portocaliu) —, alături de transcrierea în AFI. E de folos în primele zile, cât literele încă merg greu.

Apoi dezactivează Afișați transcrierea din Setări — romanizarea și AFI dispar împreună — și citește hangul. Romanizarea e o cârjă care nu se potrivește niciodată pe deplin: eo și eu sunt două sunete pe care engleza nu le are, iar văzându-le în litere latine ajungi să ghicești o pronunție englezească, care e greșită. Tot rostul unui alfabet pe care îl înveți într-o săptămână e că nu ai nevoie de literele altcuiva ca să-l citești.

O primă săptămână realistă

• Prima seară: vocalele și consoanele, până poți silabisi 가 나 다 라 마.
• Din a doua până în a șaptea zi: citește fiecare bloc pe care îl vezi; începe cardurile de coreeană cu romanizarea activată.
• La sfârșitul săptămânii: transcrierea dezactivată.

Până atunci, hangul nu mai e partea grea. De fapt, n-a fost gândit niciodată să fie.