Modul expres sau clasic — când să te notezi și când nu

Deschide o repetare în Mullawo și ești într-unul din două moduri. Clasic arată fața, întorci și răspunzi Nu știam, Aproape sau Știam. Expres arată fața, atingi, vezi răspunsul, atingi din nou — fără butoane, fără verdict. Comuți din cipul de deasupra cardului.

Arată ca o versiune mare și una mică a aceluiași lucru. Nu sunt; hrănesc programul diferit și merită să știi când e potrivit fiecare.

Ce face clasicul

Fiecare notă din clasic e un mesaj către planificatorul repetiției spațiate. Știam împinge cuvântul mai departe — trei zile devin o săptămână, o săptămână o lună. Aproape îl ține aproape. Nu știam îl trage pe mâine și scurtează intervalele viitoare. După câteva sesiuni pachetul se ordonează singur: cuvintele ușoare nu mai apar, cele grele apar mai des.

Clasicul e și singurul mod care contează. Acuratețea, clasamentul, contorul de „învățate" — toate se construiesc din răspunsuri notate, pentru că o notă e o afirmație despre ce știi, iar a da click mai departe nu e.

Costul e sinceritatea. Clasicul funcționează exact atât de bine cât e de adevărată nota ta. Știam la un cuvânt ghicit pe jumătate îl împinge o lună mai încolo, și îl revezi după ce l-ai uitat de tot.

Ce face expresul

Expresul înregistrează fiecare card ca văzut — echivalentul unui răspuns bun, care mută cuvântul înainte în program — dar nu întreabă niciodată, nu scrie niciodată Nu știam și nu atinge acuratețea sau clasamentul. E o trecere prin pachet, nu un test pe el.

Asta îl face rapid: douăzeci de carduri într-un minut și jumătate. Îl face și orb. Un cuvânt pe care nu-l știi deloc avansează la fel de mult ca unul pe care îl știi pe de rost, pentru că n-ai spus niciodată altfel.

Când e potrivit expresul

• Prima citire a unui pachet nou. Douăzeci de cuvinte noi-nouțe, niciunul cunoscut. A nota Nu știam de douăzeci de ori nu spune planificatorului nimic din ce nu presupunea deja. Expresul te lasă să cunoști cuvintele; clasicul le va nota mâine.
• O zi obosită. Cinci minute de expres țin seria în viață, țin cuvintele în circulație și nu cer nimic. Mai bine decât să sari.
• Încălzire. Unii fac o trecere expres prin cardurile zilei, apoi una clasică. Prima pregătește, a doua măsoară.
• Exercițiu de ascultare. Cu difuzorul pe fiecare card, expresul e felul de a auzi un pachet întreg cu voce tare fără să te oprești.

Când e potrivit clasicul

• Oricând vrei ca programul să învețe. Expresul nu-i dă nimic din care să învețe. Dacă un cuvânt tot scapă și nu revine niciodată mai devreme, e pentru că a fost doar dat click mai departe.
• Când cuvintele sunt deja familiare. A nota un cuvânt pe care l-ai văzut de trei ori e o judecată reală; a nota unul pe care l-ai văzut de zero ori nu e.
• Când cifrele contează pentru tine. Seria supraviețuiește expresului; acuratețea și clasamentul nu-l văd.

Greșeala de evitat

Să locuiești în expres. Arată a progres — cardurile zboară, contorul urcă — și pachetul putrezește în tăcere, pentru că fiecare cuvânt avansează indiferent dacă îl știi sau nu. O săptămână mai târziu repetarea e plină de carduri împinse cu o lună pe care nu le-ai readus niciodată cu adevărat în minte.

Regula care funcționează pentru majoritatea: expres ca să cunoști cuvintele, clasic ca să le păstrezi. Cuvintele noi primesc una sau două treceri expres. După aceea fiecare sesiune e clasică, notată sincer, iar Nu știam e cel mai util buton de pe ecran.